PESIMISM?

Am decis sa nu-mi mai impartasesc starile de tristete pe acest blog.Poate sunt prea pesimista, poate sunt la pragul renuntarii la aceasta existenta efemera, umilitoare dupa o viata de munca demna, consacrata binelui,si de ce nu-iubirii de tara. Iubesc Romania – si aceasta a devenit delictul de NATIONALISM!

In aceasta etapa cand Romania este pur si simplu umilita de un presedinte nedemn care si-a instalat un guvern aservit, total subordonat, capabil oricand sa ne sacrifice pe noi, ca popor, intereselor de gashca, simt ca este necesara implicarea.

Se incearca instaurarea unei stari de lupta generalizata: tineri contra varstnici, civili contra militari(de cariera), inavutiti peste masura contra profesionisti. Si exemplele pot continua!!!

Este oare nevoie de exemplul bulgar pentru a ne rezolva situatia? Sau…este mult mai bine sa structuram un demers activ al societatii civile pentru a ne salva, in ultimul ceas! 



TRISTA DUMINICA….

 

O romanta veche, poate necunoscuta generatiei post-revolutie, incepea cu versurile « Trista duminica, trista mi-e inima….Presupunand ca ai terminat concediul (sau poate il rezervi pentru iarna), duminica e ziua de odihna. Te scoli mai tarziu, bei cafeaua, faci o mica plimbare, cumperi un ziar cu aparitie duminicala, revii, iar mananci si..vine ora stirilor,Pe toate canalele TV, acelasi lucru..si ordinea stirilor e aceeasi : sinuncideri, accidente auto, inghesuiala in trafic « nebunie- se circula infernal! », scandaluri, batai, impuscaturi  si..bineinteles subiectul zilei – o ursoaica ucisa cu cruzime, ca fiind prezumptiva ucigasa a unui betiv s-a dovedit la autopsie ca avea numai iarba in stomac. Nu coteaza cei 4 puisori ramasi singuri. Vanatorii au liber la ursi! Traim timpuri inimaginabile! Cine va plati pentru distrugerea bunatatii ancestrale a romanilor – televiziunile? – Nu cred! Ele au niste stapani!

Sa umanizam stapanii televiziunilor!!!!



INCREDIBILUL……CREDIBIL!

 

Ce inseamna normalitate_ M-am intrebat, in multe situatii, daca judec corect, daca adevarurile mele..sunt cele adevarate!Nu pot sa concep schimbarile radicale de la stanga la dreapta, de la « neicanimeni » la VIP , si mai mult decat atat …de la adulare …la negare totala!

Un ditamai director de Institut Cultural Roman, platit de mine, umil contribuabil, ma face de ras la Berlin si la New York. El arata lumii ca noi romanii suntem grobieni, ca nu avem un Dumnezeu, si nici identitate!!!! Rusine! Dar, raman cu prea-plinul amaraciunii mele si citesc cu revolta asersiunile sale. Oribil!

Insa, surpriza, pe bloguri, in acea comunitate de necunoscuti, dar mult mai uniti decat societatile ce ii definesc, apar atitudini..de revolta, de solidaritate si (de ce nu?!) de adevarata dragoste de tara. Va iubesc Raluca, Maria Barbu, Karina, Alandra,  Andrei Badin si…cu voia dumneavoastra, ultimul pe lista.. Ion Iliescu. Romani adevarati care nu se simt reprezentati de un « incredibil director » al Institutului Cultural Roman -h.r.patapievici.

Liberataea noastra de miscare, intr-un spatiu, deocamdata limitat este o realitate! In curand vom deveni o forta! Asemenea fenomene incredibile pot fi combatute CREDIBIL!

Depinde de noi sa ne pastram consecventa si verticalitatea. Avem o singura Romanie!



REALISM IN LUMEA VIRTUALA

 

Insingurarea ne copleseste in progresie aritmetica cu evolutia « vietii noi » ce se instaleaza din ce in ce mai confortabil. Prietenii adevarati sunt pe cale de disparitie. Timpul s-a comprimat iar ragazul pentru trecutele palavre este un lux mult prea mare pentru « clasa de mijloc ». Nu mai exista aniversari, decat marcate de formalism – daca reprezinti o « oportunitate » de orice fel, urarile curg pe banda rulanta – stereotipe, reci dar…pline de entuziasm. Cand potentiala « oportunitate » paleste, palesc si urarile…intervine amnezia de circumsatanta invocata cu ocazia unei intalniri intamplatoare…(vai! cat te-am cautat sa te felicit, dar nu mi-ai raspuns!!!!). Desi stii bine ca ai raspuns tuturor celor (putini ce e drept, poate rataciti in memoratoare!!!).

Te refugiezi, in timpul liber,  acolo unde falangele insingurate, cu nostalgia strangerilor de alta data vor sa…bata. Si… bat! in claviatura prietenoasa, care suporta supusa (intensitati initial in registru forte, din ce in ce diminuate…piano, pianissimo… pana la duioase mangaieri).

E noul, constantul prieten care te transporta in minunata lume virtuala.

ESTE EXPUNEREA MEA DE MOTIVE LA INCEPUTUL UNUI ITINERAR VIRTUAL….DE CONCEDIU.



Bonjour tout le monde !

Bienvenue sur Unblog.fr, vous venez de créer un blog avec succès ! Ceci est votre premier article. Editez ou effacez le en vous rendant dans votre interface d’administration, et commencez à bloguer ! Votre mot de passe vous a été envoyé par email à l’adresse précisée lors de votre inscription. Si vous n’avez rien reçu, vérifiez que le courrier n’a pas été classé par erreur en tant que spam.

Dans votre admin, vous pourrez également vous inscrire dans notre annuaire de blogs, télécharger des images pour votre blog à insérer dans vos articles, en changer la présentation (disposition, polices, couleurs, images) et beaucoup d’autres choses.

Des questions ? Visitez les forums d’aide ! N’oubliez pas également de visiter les tutoriels listés en bas de votre tableau de bord.



congobasta |
les requins |
zimesque |
Unblog.fr | Créer un blog | Annuaire | Signaler un abus | "rat"(nimalerie)," rat"mate...
| Logiciels à télécharger
| plusdotage